Cu această ocazie, a publicat pe Facebook o fotografie de la începuturile profesiei și un mesaj emoționant despre drumul parcurs, mentorii care i-au îndrumat pașii și responsabilitatea pe care a simțit-o permanent față de pacienți.
„1 Noiembrie 1985….2026. 41 de ani de muncă, 22 în țară și 19 în Anglia”, a scris medicul, amintindu-și cu respect de doctorii Constantinescu, chirurg, și Pătrașcoiu, ginecolog, cei care i-au fost mentori în primii trei ani de practică medicală, în perioada stagiaturii de la Spitalul Județean din Târgu Jiu.
Deși visa să devină chirurg, cariera sa a urmat un alt traseu, care i-a oferit însă o experiență profesională bogată, în două sisteme medicale diferite.
Roxana Hotoboc s-a născut în Târgu Jiu și a absolvit Facultatea de Medicină din Timișoara. Ulterior, a lucrat timp de șapte ani ca medic generalist la dispensarul din comuna Urdari, iar mai târziu a ocupat funcția de director al Serviciului Județean de Ambulanță Gorj.
În anul 2007, a decis să plece în Marea Britanie împreună cu întreaga familie. Acolo și-a continuat cariera medicală, devenind un cadru medical respectat în cadrul Departamentului de Urgențe de la St. Thomas’ Hospital din Londra, unul dintre cele mai importante spitale din capitala britanică.
În mesajul său, medicul spune că nu dorește să compare cele două sisteme medicale în care a lucrat, ci să vorbească despre ceea ce a rămas neschimbat în toți acești ani: responsabilitatea, compasiunea și respectul față de pacienți.
„Am încercat să-mi exercit profesia cu responsabilitate, compasiune și respect pentru pacienții mei. Privind în urmă, nu îmi reproșez nimic”, a transmis aceasta.
Ajunsă la 66 de ani, Roxana Hotoboc încă profesează, deși spune că lucrează mult mai puțin decât în anii trecuți. Recunoaște că nu știe cum va arăta viața sa în momentul în care nu va mai merge la spital, lăsând deschisă această întrebare într-un mod sincer și emoționant.
Povestea medicului originar din Târgu Jiu este cea a unei cariere de peste patru decenii, construite prin muncă și dedicare, în care legătura cu profesia și respectul pentru pacienți au rămas constante, indiferent de țara în care a lucrat.
