În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii din întreaga țară își pregătesc cu emoție ghetuțele, așteptând darurile de la Moș Nicolae.
Această tradiție își are originile în faptele pline de bunătate ale Sfântului Nicolae, episcopul de Myra, cunoscut pentru generozitatea sa și pentru darurile pe care le lăsa în taină celor nevoiași.
Cea mai cunoscută legendă despre Sfântul Nicolae vorbește despre un tată sărman care avea trei fiice, dar nu își permitea să le ofere zestre. În acea vreme, lipsa zestrei însemna că fetele nu se puteau mărita, riscând să rămână fără un viitor sigur și fără protecție. Disperat și neputincios, tatăl ajunsese aproape să își piardă orice speranță.
Aflând povestea familiei, Sfântul Nicolae a decis să îi ajute, dar nu oricum, ci exact cum o face și în prezent, în taină, fără a lăsa loc de laude sau recunoștință.
Într-o noapte de iarnă, știind că oamenii își puneau ghetele lângă foc pentru a se usca, Nicolae a strecurat pe fereastră o pungă cu aur, care a căzut direct într-una dintre ghetuțele fetelor. Aurul a fost suficient pentru ca fata cea mare să își poată întemeia o familie.
De-a lungul timpului, ghetuțele au devenit simbolul modestiei și al drumului vieții, iar curățarea lor înainte de sosirea Moșului i-a învățat pe copii ordine, responsabilitate și respect.
Tradiția are și o dimensiune spirituală importantă. Darurile se oferă în tăcere, fără a aștepta recunoștință, iar ghetuțele deschise la ușă simbolizează pregătirea sufletului pentru sărbătorile de iarnă.
