Ministerul Energiei, acuzat că tace în privința închiderii grupurilor pe cărbune!
O interpelare parlamentară transmisă în iunie 2026 de deputatul PNL Sebastian Burduja către Ministerul Energiei nu primise răspuns până la momentul redactării articolului. Documentul vizează închiderea capacităților pe cărbune, riscurile pentru securitatea energetică a României și costurile economice și sociale ale tranziției, cu implicații directe pentru comunitățile miniere din Oltenia inclusiv Gorjul.
Interpelarea, intitulată „Renegocierea jalonului din Planul Național de Redresare și Reziliență privind închiderea grupurilor pe cărbune și securitatea în aprovizionarea cu energie electrică”, a fost adresată la 16 iunie 2026 lui Ilie-Gavril Bolojan, în calitate de ministru interimar al Energiei.
Sebastian Burduja a solicitat clarificări privind posibilitatea renegocierii termenelor asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), capacitățile care ar urma să înlocuiască producția de energie pe bază de cărbune și riscurile pe care retragerea grupurilor energetice le-ar putea genera pentru sistemul național.
Cât costă închiderea minelor și a termocentralelor?
Una dintre principalele teme abordate este costul total al închiderii capacităților pe cărbune. Deputatul a solicitat date privind cheltuielile pentru dezafectarea termocentralelor și a minelor, ecologizarea și reabilitarea siturilor, ajutoarele de stat acordate Complexului Energetic Oltenia și Complexului Energetic Valea Jiului, precum și plățile compensatorii și indemnizațiile de șomaj pentru angajații disponibilizați.
Subiectul are implicații importante pentru localitățile din Oltenia și Valea Jiului, unde numeroase comunități depind economic de activitățile miniere și energetice.
În același context, Burduja a cerut informații despre fondurile europene accesate și cheltuite efectiv prin Mecanismul pentru o Tranziție Justă, în special pentru recalificarea angajaților și dezvoltarea unor activități economice alternative în bazinele carbonifere.
Fără datele solicitate, rămân neclarificate valoarea totală a cheltuielilor publice asociate închiderii cărbunelui și măsura în care finanțările europene pot acoperi efectele sociale ale acestui proces.
România riscă să depindă mai mult de importurile de energie?
O altă problemă ridicată în interpelare este capacitatea României de a înlocui producția pe cărbune cu alte surse de electricitate.
Potrivit documentului, jalonul 114 din PNRR prevede retragerea unei capacități de producție pe cărbune de aproximativ 1.755 MW, cu termene stabilite până la sfârșitul anului 2025 și 31 august 2026.
Deputatul a cerut Ministerului Energiei să precizeze ce capacități noi pe gaz, nuclear, hidro și de stocare sunt deja operaționale sau se află în construcție și în ce măsură acestea pot compensa producția retrasă.
Interpelarea ridică și problema importurilor de electricitate, în eventualitatea în care noile capacități nu devin funcționale în același ritm cu retragerea grupurilor pe cărbune.
Documentul atrage atenția asupra diferenței dintre puterea instalată în sursele regenerabile și capacitatea acestora de a furniza energie în mod constant, în funcție de condițiile meteorologice și de nivelul consumului.
Merită respectarea termenelor din PNRR în raport cu toate costurile?
Sebastian Burduja a solicitat și informații despre existența unei analize cost-beneficiu care să compare finanțarea europeană asociată îndeplinirii jalonului cu totalul cheltuielilor suportate de statul român.
Analiza ar trebui să ia în calcul costurile tehnice ale închiderii minelor și termocentralelor, ajutoarele de stat, măsurile sociale, lucrările de ecologizare și eventualele pierderi de venituri fiscale pentru bugetele locale.
De asemenea, deputatul a cerut justificarea economică a respectării calendarului actual în situația în care costurile directe și indirecte ar depăși valoarea finanțării europene asociate jalonului.
În acest context, interpelarea pune în discuție posibilitatea renegocierii termenelor, astfel încât retragerea capacităților pe cărbune să fie corelată cu punerea efectivă în funcțiune a noilor surse de producție.
Solicitarea transmisă în iunie vizează renegocierea jalonului din PNRR, capacitățile energetice care ar urma să înlocuiască producția pe cărbune, riscurile pentru aprovizionarea cu electricitate, calendarul proiectelor pe gaz și nuclear, costurile închiderii și utilizarea fondurilor destinate tranziției juste.
Până la momentul redactării materialului, Ministerul Energiei nu transmisese un răspuns la întrebările formulate în interpelare.
Subiectul este important atât pentru Valea Jiului, cât și pentru Gorj, unde activitatea Complexului Energetic Oltenia și viitorul capacităților pe cărbune au un impact major asupra locurilor de muncă, economiei locale și securității energetice a țării.
