O întâmplare tulburătoare petrecută în anul 2003, pe un câmp din județul Gorj, a fost readusă în atenție de un localnic, care susține că a trăit momente greu de explicat, la granița dintre realitate și paranormal.
Povestea, publicată pe pagina „Cronici Paranormale”, descrie o serie de fenomene stranii – sunete inexplicabile, prezențe nevăzute și comportamente bizare – care au culminat cu o experiență ce i-a marcat profund familia și care, spune el, ar fi prevestit o tragedie.
Redăm mai jos în integralitate întreaga istorisire:
„Fantomele l-au purtat de i-au luat mintile – 2003, Gorj
O alta intamplare a fost in 2003. Bunicul meu avea oameni la coasa, in camp, pentru ca avea multe animale si trebuia facut fanul. Intr-una din seri am zis ca vreau sa merg si eu, pentru ca seara faceau paza, sa nu le fure fanul.
In prima seara se auzeau in camp lanturi, tunuri si tobe… era o muzica ciudata, apasatoare, de parca venea de foarte aproape, dar in acelasi timp nu puteai sa iti dai seama de unde. In apropiere de locul acela exista o discoteca, la cativa kilometri, si fiind sambata am crezut ca sunetul vine de acolo. Mi-am zis ca poate bate vantul si aduce muzica pana la noi.
In a doua seara, dupa miezul noptii, s-a auzit iar aceeasi muzica, dar mult mai clar si mai infricosator: un vuiet de lanturi, cu tobe, trambite si bubuituri, in acelasi timp cu urlete si oameni care tipau. Era ca si cum se amestecau toate laolalta — sunetul tobelor, vuietul lanturilor, tipetele — si faceau un zgomot de iti ingheta sangele. Eu, la vremea aia, am crezut ca e ceva muzica remix house si am intrebat localnicii din apropiere daca ei au auzit astfel de sunete, eu, unchiul meu si varul meu. Ei au spus ca nu au auzit nimic si s-au uitat ciudat la noi.
In a treia seara, fiind luni seara, lucrurile au devenit si mai rele. Bunicul meu a fost bantuit si dus departe de noi. La un moment dat nu l-am mai vazut pe unde statea de obicei, iar cand l-am cautat, l-am gasit mai departe, vorbind cu niste prieteni imaginari, de parca erau oameni adevarati langa el. Vorbea cu ei normal, raspundea, dadea din cap, de parca purta o discutie serioasa.
Atunci, in noaptea aia, am inteles ca sunetele acelea si felul in care bunicul era bantuit nu erau ceva omenesc. Aveam de-a face cu fantomele si sufletele celor care murisera in razboi pe campurile acelea…
Ce s-a petrecut atunci si discutia bunicului meu cu prieteni imaginari l-au schimbat complet. Nu a mai vorbit 2 zile si nu a urinat 2 zile. Statea intr-o stare foarte rea, de parca nu mai era el. A fost internat in spital, iar dupa asta s-a imbolnavit. A aflat ca are cancer si a murit in anul urmator…
Concluzia mea a fost ca era pregatit sa moara, iar acele duhuri venisera sa il cheme… Mi-a ramas in minte experienta lui din a doua zi: sa nu vorbesti, sa nu urinezi… iar la 1 an sa mori… N-am uitat nici acum”.
