Sfântul Ştefan, primul martir creștin, este celebrat pe 27 decembrie, a treia zi de Crăciun. Tradiții și obiceiuri pentru această zi

Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir al Bisericii creștine, este sărbătorit pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. Se spune că acesta îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme. Tradiția spune că în ziua Sfântului Ștefan persoanele certate trebuie să se împace.

Cine a fost Sântul Ștefan

Sfântul Ştefan este unul dintre cei şapte diaconi aleşi din rândul evreilor elenişti, pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac. Ceilalţi diaconi erau: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. După alegerea lor din rândul credincioşilor, aceştia au fost duşi înaintea apostolilor, iar ei rugându-se şi-au pus mâinile peste ei şi i-au făcut diaconi. Ştefan, fiind plin de credinţă şi de putere, era cel dintâi dintre dânşii, pentru aceasta a fost numit arhidiacon.

După alegerea lor din rândul credincioşilor, aceştia au fost duşi înaintea apostolilor, iar ei rugându-se şi-au pus mâinile peste ei şi i-au făcut diaconi. Ştefan, fiind plin de credinţă şi de putere, era cel dintâi dintre dânşii, pentru aceasta a fost numit arhidiacon. Sfântul Ştefan, bărbat puternic în lucru şi în cuvânt, întărea pe credincioşi în credinţă, mustra pe cei necredincioşi, spunându-le din lege şi din proroci, că din zavistie şi din nedreptate au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel aştepat din veac.

Atunci Sfântul Ştefan a vorbit dintr-un loc mai înalt şi a vestit tuturor pe Iisus Hristos, spunând: „Bărbaţi, fraţi, aflaţi pentru ce s-au înmulţit răutăţile între voi şi s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a plecat cerurile şi S-a pogorît pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre a purtat. Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproşi i-a curăţit şi dracii a izgonit” (Vieţile Sfinţilor). Aceia, neputând să mai spună ceva împotriva adevărului, s-au aprins de mânie şi, cuprinzându-i zavistia, au chemat pe nişte bărbaţi, care iubeau minciuna, să spună arhiereilor, că ar fi auzit pe Ştefan grăind cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise.

A fost dus în sinedriu şi învinuit de martorii mincinoşi că rosteşte cuvinte de hulă împotriva templului şi a Legii. „Sfântul Ştefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigaşe ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise s-a preamărit cu strălucirea feţei lui, şi toţi cei ce şedeau în adunare, căutând la dânsul, au văzut faţa lui ca faţa îngerului” (Vieţile Sfinţilor). L-a întrebat arhiereul dacă sunt adevărate cele spuse de martori.

A început atunci să vorbească Sfântul Ştefan, arătând cu evlavie şi credinţă ce s-a întâmplat de la Avraam până la Moise, că nicidecum nu este hulitor al lui Moise, nici al legii lui Dumnezeu celei date prin Moise, iar despre mărturia mincinoasă că ar fi hulit asupra locului sfânt, a spus că dimpotrivă cinsteşte locaşul făcut de mâini omeneşti întru slava lui Dumnezeu, însă mărturiseşte că Dumnezeu voieşte mult mai mult să a petreacă în locurile nemateriale şi nefăcute de mâini, adică în sufletele omeneşti cele curate.

„Apoi, umplându-se de râvnă dumnezeiască, precum şi Ilie odinioară, a adus cuvânt de mustrare, zicând către dânşii: Voi cei tari la cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea vă împotriviţi Duhului Sfânt, precum părinţii voştri aşa şi voi! Pe cine din proroci n-au izgonit părinţii voştri? Şi au omorât pe cei ce mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia cel aşteptat (Fapte 7,47-52)” (Vieţile Sfinţilor). Cuvintele Sfântului Ştefan au provocat întreaga adunare: „căci, auzind acestea, se iuţeau în inimile lor şi scrâşneau cu dinţii asupra lui. Însă el nu băga în seamă mânia lor, că era plin de Duhul Sfânt, care îl făcea cu bărbăţie şi de Dumnezeu vorbitor” (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Ştefan a fost osândit la moarte şi a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat – care se află între Eleon şi între Ierusalim, lângă pârâul Cedrilor.

Sursa: digi24.ro