În această lună, în ziua a paisprezecea, are loc pomenirea preacuviosului părintelui nostru Benedict de Nursia.
Cuviosul părintele nostru Benedict, al cărui nume pe latineşte înseamnă „binecuvântatul”, era de fel din ţinutul romanilor, din provincia Nursia şi se trăgea din părinţi credincioşi şi bogaţi. Părăsindu-şi casa, pe părinţii săi şi toată averea părintească, încă de pe când era tânăr şi bărbat nedesăvârşit, a plecat împreună cu aceea pe care o avusese dădacă într-un loc pustiu, unde, prin virtute şi înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni şi tămăduiri. Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au păstrat pe larg în istoria vieţii lui. De aici aflăm că el a săvârşit tot felul de minuni: a înviat morţi, a vestit de mai înainte cele viitoare şi a vorbit despre cei ce erau departe ca şi cum ar fi fost de faţă.
Cuviosul Benedict a ştiut că va muri cu şase zile înainte să se întâmple. Atunci, a poruncit să i se deschidă groapă, a chemat obștea mănăstirii și, după ce i-a dat ultimele indicații, a murit.
