O relatare tulburătoare, venită din județul Gorj, a stârnit reacții puternice în mediul online după ce a fost publicată recent pe pagina de Facebook „Cronici Paranormale”.
Un bărbat susține că, în urmă cu mai bine de un deceniu, a fost martorul unui fenomen inexplicabil petrecut în apropierea orașului Motru, în timp ce se întorcea dinspre Drobeta-Turnu Severin către localitatea Roșiuța.
Povestea sa, pe care o descrie drept reală și fără elemente inventate, vorbește despre o întâlnire stranie dintr-o noapte cu ceață densă, când el și prietenul său ar fi asistat la o transformare pe care nu au putut-o explica niciodată. Relatarea se înscrie în tradițiile și credințele populare despre pricolici și alte apariții misterioase, transmise de generații în satele din zonă.
Redăm mai jos întreaga povestire:
„Pricoliciul de lângă Motru – 2009, Gorj
Am și eu o întâmplare reală. În anul 2009, un pricolici s-a transformat în om în fața mea. Eram împreună cu prietenul meu din copilărie; am crescut amândoi în același cartier. Auzisem de la bătrâni fel și fel de povești, dar noi nu credeam că există așa ceva… până într-o zi de noiembrie.
Ne întorceam de la Turnu Severin spre localitatea Roșiuța, lângă orașul Motru, Gorj. Am văzut pancarta/indicatorul și era o ceață foarte densă, fără niciun fel de vizibilitate în față. Eu conduceam mașina și mergeam cu vreo 10 km/h, doar ca să pot distinge drumul. Vorbeam cu prietenul meu, care stătea în dreapta.
Dintr-odată, el n-a mai vorbit deloc. Se uita pe geamul lateral din dreapta, nemișcat. M-am uitat către el să văd unde privește și de ce stă așa, ca blocat. Uitându-mă atent pe geamul din dreapta, fix unde privea el, am văzut un câine foarte mare care mergea pe lângă mașină. Și nu era un câine obișnuit — era imens. Cumva, prin întuneric și ceață, se vedea destul de bine că alerga lângă noi, deși eu mergeam foarte încet.
Prietenul meu era panicat, speriat, și nu mai vorbea deloc. Parcă era posedat de frică. Eu nu înțelegeam fenomenul, dar, în scurt timp, acel câine m-a depășit și s-a transformat într-un om… S-a aruncat în genunchi, instantaneu, în fața mașinii. Repet: câinele era om.
Cum arăta? Avea un cojoc negru, cu lână albă la mâneci, sus, o față roșie și ochi negri, pătrunzători, iar chipul nu avea nicio expresie umană. Era foarte fioros, ca un vampir. Pe cap avea o căciulă în mai multe culori.
Sincer, atunci nu am realizat ce se întâmplă, nu puteam procesa. Instinctul meu a fost ceva de genul: „un bețiv ieșit din boscheți”. Și poate a fost mai bine așa, că dacă realizam pe moment tot ce vedeam, puteam să murim de spaimă sau să provoc un accident fatal.
Am pus piciorul pe frână și am vrut să opresc. În momentul acela m-am uitat la prietenul meu să-i spun ceva, dar am realizat că îi curgea sânge din nas și era traumatizat. Mă întreba dacă am văzut și eu, dar abia putea să vorbească.
Atunci am conștientizat tot „filmul” acela ca fiind real: amândoi văzuserăm cu ochii noștri ceva ce nu puteam explica. Noi am zis atunci că l-am văzut pe însuși diavolul. Și întâmplarea asta l-a bântuit mult timp pe prietenul meu, până când s-a pocăit.
Întâmplare adevărată, fără basme sau minciuni”.
