Maestrul fluierului românesc, gorjeanul Dumitru Zamfira s-a stins din viață în Săptămâna Luminată.
Anunțul a fost făcut seara trecută de băcița Mărioara Băbu de la Stâna Ștefanu:
„O veste trista a venit ca un fulger pentru toti cei care l.am iubit pe Dumitru Zamfira, in saptamana luminata Dumnezeu l.a vrut sa cante la fluierul lui fermecat in ceruri ingerilor … A fost un novacean, un prieten si mai presus de toate o valoare a folclorului romanesc…
A cantat de la varsta de 4 anisori si a invatat sa cante de la ciripitul pasarelelor din zavoiul Novaciului dupa cum mi-a povestit de multe ori… Ne intalneam la Bucuresti si era bucuros sa,i povestesc de novaceni de meleagul natal de care ii era foarte dor…
Va fi adus si inmormantat la Cernadia… Dumnezeu sa te duca in lumina si sa,ti odihneasca sufletul, om minunat!”.
Dumitru Zamfira s-a născut la 18 mai 1940 în oraşul Novaci. Primul fluier l-a avut la 4 ani, cumpărat de bunicul său. A ínvāțat sā cânte „imitând” ciripitul pāsārilor cerului şi pe cel auzit în zāvoiul Gilortului Novaciului. De-a lungul carierei sale muzicale a cunoscut-o şi pe Privighetoarea Gorjului, Maria Lātārețu.
A reuşit pe parcursul timpului să cânte cu măiestrie la 15 instrumente tradiţionale de suflat, stăpânind tehnici diferite de emisie a sunetului. Câteva dintre instrumentele la care cânta cu virtuozitate sunt fluierul, cavalul, cimpoiul, tilinca, drâmba, cavalul, trişca, fluierul îngemănat, ocarina, muzicuţa, block-flote.
Repertoriul său cuprinde creaţii păstoreşti, piese ritual-ceremoniale, cântece, doine, balade şi melodii de joc din toate zonele folclorice ale României, recitalurile sale se încheiau cu piese concertante şi de mare virtuozitate precum Hora stacatto şi Hora spicatto, Căluşul oltenesc, Sârba rândunelelor, Dans ţărănesc, Ciocârlia.
Dumitru Zamfira a primit ovaţiile sincere şi afectuoase ale publicului din România şi ale celui de peste hotare, din Europa şi de peste ţări şi mări, manifestându-se ca un adevărat ambasador al culturii româneşti autohtone.
