Teodor Dincă, medic primar ortopedie-traumatologie la Spitalul Județean de Urgență din Târgu Jiu, oferă o privire dură, dar profund umană asupra vieții unui medic român aflat într-un sistem medical adesea suprasolicitat și neiertător.
Într-o confesiune sinceră, publicată după o gardă epuizantă, acesta vorbește despre nopți nedormite, presiunea uriașă a responsabilității, lipsa pauzelor, munca în paralel și lupta constantă cu un sistem care, de multe ori, pare să ignore nevoile celor care îl țin în viață.
„Din realitatea mea de medic român: în medie, într-o gardă, lucrez continuu, fără pauză, peste 30 de ore, uneori chiar mai mult. Dimineața, după o gardă, trebuie să-ți învingi boseala accentuată, să faci și tura pe ziua respectivă.
Spitalul unde lucrez este unul de urgență. Nivelul și intensitatea activității sunt superioare (și supraîncărcate) față de un spital de cronici. Mai toții medicii dintr-un spital de urgență suntem așa. Nu vă mai spun de cei de la UPU care sunt ca soldații în tranșee. Bașca ajung să facă și pe telefoniștii, ore întregi, căutând locuri libere la spitale mai mari pentru cei gravi.
Pentru mine și colegii mei, partea aceasta cu sunatul în țară la alte spitale, când ești presat de gravitate și de celelalte cazuri, dar și refuzurile constante, din lipsă de locuri, este o gaură neagră care îți mănâncă energia suplimentar. Stai și te consumi.
O gardă înseamnă un număr mare de pacienți care trebuie consultați, mulți veniți în același timp, diagonsticati și tratați. În paralel, medicul de gardă trebuie să aibă grija și de restul pacientilor deja internați pe secție, sa faca vizitele obisnuite și să intervină atunci când este cazul.
Te rupi. Ești cu atenția încordată la maxim. Dimineața, te aduni și termini vizitele, mergi la raportul de gardă, finalizezi ce acte ai de făcut sau probleme de rezolvat pentru pacienții veniți în gardă. Operezi dacă ai de operat.
Nu mă duc acasă imediat cum mi s-a terminat programul. Nu pot anticipa cazurile din timpul gărzii și dificultatea lor, iar acest lucru îșii pune, evident, amprenta asupra sănătății. Niciun medic nu se duce acasă imediat după gardă.
Pentru mine și colegii mei, nu există recuperare într-o zi, două, trei, după o gardă. Lucrezi normal, vine alta.
Introspecția gărzii tocmai trecute mi-a relevat cum ceea ce lipsește dintr-o situație, de multe ori este ceea ce noi NU VEDEM. Toată lumina din jur și toată puterea din noi.
Nu am așteptări pentru liniște într-o gardă. Am așteptări pentru reziliență din partea pacientului și pentru putere din partea mea și a colegilor mei. Pentru că încrederea unui pacient în medic este piatra de hotar a vindecării”, a scris medicul Teodor Dincă, pe pagina sa de Facebook.
