Târgu Jiu, un oraș liniștit la prima vedere, ascunde povești care îți dau fiori și azi, chiar dacă s-au petrecut în urmă cu mai bine de 15 ani.
Într-o noapte târzie a anului 2009, un taximetrist din oraș avea să trăiască o experiență care i-a schimbat viața pentru totdeauna: întâlnirea cu ceea ce el și martorii prezenți cred că a fost însuși diavolul.
Relatarea a fost făcută recent pe pagina Cronici Paranormale, acolo unde Claudiu, taximetristul de atunci, dar și fratele său, Cosmin, și-au împărtășit experiențele, prin intermediul unei cunoștințe.
Ceea ce au povestit pare desprins dintr-un film de groază, dar rămâne adânc întipărit în memoria celor care au fost martori.
Lăsăm mai jos întreaga povestire:
„Acum vreo 15 ani, sau poate chiar mai bine, Claudiu era șofer de taxi în Târgu Jiu. Povestește faptul că, într-o noapte, a luat la „ocazie” pe însuși diavolul. Mai avea deja pe cineva în mașină, chiar în spatele scaunului lui: un domn căsătorit, ce avea acasă o nevastă geloasă.
Atunci când a oprit să îl ia pe „necurat”, inițial a crezut că e o femeie foarte urâtă. A urcat în spate, lângă celălalt pasager. Urât era, însă nu femeie. Ideea e că dracul nu spunea nimic: nici unde se îndreaptă, nici de ce a urcat.
După câțiva kilometri, Claudiu mai ia o persoană în față. Omul îi spune unde merge. Între timp, pasagerul din spate scoate telefonul și pozează „arătarea”, ca dovadă amuzantă pentru soția lui. Verificând poza, constată că arătarea avea coarne. I-o arată în mers și șoferului, Claudiu.
Acesta oprește mașina pe un drum cu câmp de-o parte și de alta. Ține minte că ușa din spatele lui (ușa stânga spate) nu se putea deschide decât din exterior. Pasagerul inițial ar fi vrut să coboare de spaimă, dar nu a putut. În schimb, dracul coboară și se pierde în câmpie.
Aveau poza lui. Au arătat-o preotului. Acesta le-a spus că a fost însuși diavolul, în poză văzându-se clar coarnele, și că trebuie să se bucure că a coborât: „Putea să vă omoare pe toți”, zise părintele. Povestea și fotografia au apărut apoi în ziar.
Claudiu povestea că noaptea stătea afară, lângă mașină, iar atunci când clienții îl întrebau dacă el este cu taxiul, răspundea „nu”. Când ajungea acasă, parca mașina cu capul în volan, cobora cu ochii în pământ și nici nu o mai încuia de frică: „Mă temeam să nu-l văd iar.” A mai ținut mașina câteva săptămâni și apoi a vândut-o. Nu mai suporta.
Era ideal să mai existe poza, însă el nu ar mai fi rezistat să o vadă. Cei din zonă pot confirma apariția ei în ziar, alături de poveste.
Ce e și mai interesant e faptul că fratele lui, Cosmin, a pățit un eveniment similar. Într-o noapte, aflat într-un bar, o bătrână i-ar fi cerut să o ducă cu taxiul. El a refuzat, însă un coleg de-al lui a acceptat. A plecat cu bătrâna, iar la scurt timp a pornit și Cosmin.
Pe drum, de departe, a văzut că arde ceva. Pe măsură ce se apropia, și-a dat seama că ardea mașina colegului. Se afla într-o zonă retrasă, între lanuri de porumb. Cosmin s-a dat jos și l-a întrebat de bătrână.
„– Nu știu unde e. A dispărut”, răspunse șoferul.
Mașina a ars toată noaptea. S-a făcut scrum.
Ne-au povestit frații în august 2025, când au venit în vizită la noi, în Bihor. Nu sunt oameni creduli, să creadă orice bazaconii; sunt oameni în toată firea – și povesteau șocați și acum, după atâția ani”.
