Cum arată ultimul capitol al trilogiei „Moromeții” prin ochii celor care l-au creat? Regizorul Stere Gulea, actorii Alex Călin și Olimpia Melinte, dar și producătorul Tudor Giurgiu dezvăluie detalii fascinante despre provocările recreării anilor ’50, complexitatea personajelor și mesajul filmului.
Sub bagheta regizorului Stere Gulea, „Moromeții 3” aduce în prim-plan nu doar destinul lui Niculae Moromete, ci și România anilor ’50, în care istoria și arta se întrepătrund perfect. Filmul surprinde tensiunile unui regim exploatator și complexitatea umană prin interpretările unor actori de excepție și o echipă dedicată.
De la veridicitatea istorică și emoțiile unei trilogii unice din istoria cinematografiei românești până la luptele din spatele camerelor, acest interviu vă oferă o incursiune exclusivă în sufletul unuia dintre cele mai iubite proiecte cinematografice românești.
Regizorul Stere Gulea
Cum ați reușit să surprindeți esența atmosferei din perioada anilor ’50 și cum ați balansat între ficțiune și realitate istorică în acest film?
Stere Gulea: Nu am vrut să fac un biopic pentru că am crezut că duceam spectatorul pe o linie neimportantă, nu amănuntele cancaniere dau măsura vieții unui artist, ci ceea ce-l preocupă să spună într-o operă. Ori, am crezut eu, că ficțiunea oferă această libertate, bazară pe cunoaștere a realității epocii, care dă veridicitate.
Am încercat să imaginez întâmplări și situații compatibile cu realitatea vremii prin care personajul să se definească, imaginându-mi cam cum s-ar fi manifestat Marin Preda în acele situații, împrumutând atitudini de-ale lui în situații similare, direcții pe care le-am găsit în documentarea făcută în presa vremii. A fost într-adevăr un balans pentru a nu mă îndepărta de la scop: scriitorul care a imaginat Moromeții.
Ce elemente ale vieții lui Marin Preda v-ați dorit să puneți în valoare în această ultimă parte a trilogiei?
Stere Gulea: Aici e simplu de răspuns. Mi-a dorit să arăt lucrurile mai puțin cunoscute despre omul Marin Preda: dorința de afecțiune; sensibilitatea și fragilitatea lui; faptul că iubea femeia; tenacitatea și dârzenia pe care le avea când își punea ceva în cap; simțul său moral.
Actorii principali Alex Călin și Olimpia Melinte
Cum v-a influențat personajul pe care l-ați interpretat în înțelegerea mai profundă a contextului istoric din perioada în care se petrece acțiunea filmului?
Alex: Cu siguranță că a contat și m-a ajutat mult să am de interpretat un personaj care trece prin atâtea situații pe parcursul scenariului și al filmului. Felul în care trece prin fiecare situație în care este plasat spune ceva despre el, despre personaj, dar ajută foarte mult să înțelegi și contextul la nivel micro, dar și macro.
De exemplu, faptul că la începutul filmului afli că este un scriitor apreciat, premiat și ecranizat de regimul comunist, din start te ajută să înțelegi niște lucruri despre contextul în care trăiește acest personaj. Punându-mi întrebări, am putut afla cum ajungeai să fii apreciat de regim, se însemna să ți se ecranizeze o operă literară, ce statut îți ofereau toate aceste lucruri și ce presupunea păstrarea acestui statut. Și deci din start îți poți face o idee despre regimul politic comunist, despre posibilul traseu al unui artist în acele vremuri, despre felul în care opera unui artist ajungea să fie folosită ca instrument de propagandă și multe alte detalii care te ajută să recompui universul în care trăiește personajul pe care îl ai de jucat.
Este un proces foarte interesant și cumva rotund prin care pleci de la traseul personajului ca să afli mai multe despre context, iar apoi, o dată ce contextul ți se concretizează și se completează pas cu pas ca un mare puzzle, el te ajută să afli și mai multe lucruri despre omul care trăiește în acel univers.
Olimpia: Personajul pe care l-am interpretat în Moromeții 3 m-a ajutat să înțeleg mai profund complexitatea contextului istoric din anii ’50, o perioadă marcată de schimbări politice și sociale majore. Femeile, în special, erau limitate de norme rigide, iar rolul lor în societate era perceput adesea ca fiind unul secundar, restrâns la viața domestică. În acea perioadă, femeia era adesea privită doar ca soție și mamă, fără a avea prea multe drepturi sau libertăți. Mărturiile istorice arată cum acest context a influențat profund viața cotidiană, dar și relațiile de putere în familie, unde bărbații erau autoritatea supremă, iar femeile își găseau vocea doar în interiorul căminului. Relațiile sociale și economice erau în mare parte determinate de regimul comunist care adesea suprima individualitatea, iar acest lucru influența profund percepția femeii ca „susținătoare” a idealurilor statului. Este fascinant cum în această perioadă de tranziție, femeile, deși restricționate, reușeau să își exprime revoltele interioare prin acțiuni mici dar semnificative. Această realitate socială mi-a oferit o înțelegere mai amplă asupra felului în care femeile au evoluat în acei ani și cum au reușit să facă față unui sistem care le subestima.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră să faceți parte dintr-o trilogie atât de iubită și de semnificativă pentru cinematografia românească?
Alex: În primul rând această experiență este una onorantă datorită faptului că am avut ocazia nu doar să fac parte din singura trilogie din istoria cinematografiei românești, dar și să intru în acest univers cu care regizorul Stere Gulea, inspirat de pasiunea pentru opera lui Marin Preda, a stat în cap și în suflet timp de 40 de ani.
Pe lângă toate acestea, șansa de a face parte dintr-o distribuție formată din actori și actrițe din atâtea generații și posibilitatea de a mă documenta despre una dintre cele mai dure perioade din istoria României mi-au adus niște câștiguri incomensurabile, atât din punct de vedere artistic, dar și uman.
Olimpia: A face parte dintr-o trilogie atât de iubită a fost o mare onoare și o responsabilitate imensă. Moromeții reprezintă o lucrare emblematică, iar faptul că am contribuit la această poveste mă conectează profund la istoria și cultura cinematografică a României.
Echipă de producție
Cum ați recreat locurile și atmosfera specifice perioadei în care acțiunea are loc? Ce provocări ați întâmpinat la filmări?
Tudor Giurgiu: Provocarea majoră la această parte a treia a fost, exact ca și la partea a 2-a, găsirea banilor. Mai ales faptul că filmul s-a făcut imediat după perioada de pandemie, într-un timp de incertitudine, dar regizorul Stere Gulea a insistat, dat fiind și vârsta lui, condiția fizică, să începem filmările cât mai devreme. Am înțeles cât de important este pentru el și am încercat să găsim soluții. Nu aveam încă cash-flow-ul necesar producției filmului, bugetul nu era acoperit, mai aveam nevoie de bani, dar am găsit cumva o formulă să putem începe producția, chiar și cu finanțarea încă neînchisă. Asta a fost principala provocare, să reușim să ducem filmarea la capăt fără crize financiare. Iar asta e ceva remarcabil, ținând cont că e foarte dificil și costisitor să faci film de epocă, din punct de vedere scenografic și nu numai. A trebuit să găsim clădiri, locații credibile pentru anii ‘50, apoi mai ales vehicule, obiecte de recuzită, multe din ele dispărute dintr-un patrimoniu mai larg al cinemaului românesc. Spre exemplu am căutat autocare ale acelor ani, nu mai e niciunul în România. Apoi a fost nevoie de un tren care sa semene cu modelul acelor ani, am găsit doar ceva parțial, am putut filma în interior, iar pentru exteriorul trenului a trebuit să recompunem cu ajutorul efectelor vizuale.
Alina Scăunașu
