O gorjeancă a împărtășit în mediul online prevestea incredibilă de viață a preotului Daniel Costinel Rață. Acesta slujește într-o biserică micuță și dărăpănată aflată în satul Crainici, Mehedinți, la scurtă distanță de comuna Cătunele. Preotul Rață a avut parte de o viață plină de greutăți, orfan de tată, mama sa l-a părăsit pe când avea doar câțiva ani. Acesta a fost crescut de bunici și tot ei au fost cei care l-au apropiat de Dumnezeu.
„Am ajuns astăzi într-o Biserică, situată la câțiva km de Tg-jiu. L-am cunoscut pe Părintele Daniel Costinel Rață, și incredibila sa poveste de viață. Tatăl său a murit când era foarte mic. Mama, nu a putut suporta greutățile și și-a luat lumea în cap. L-au crescut bunicii. Și l-au crescut frumos, cu iubire și dragoste de Dumnezeu. A absolvit cursurile teologice și a fost repartizat împreună cu un alt coleg și bun prieten, prin aceste locuri, aproape pustii. Poate nu întîmplător. Și mai spunea părintele, că el, cel lipsit de mângâierea mamei, a găsit o Preoteasă care îi oferă îngrijire și iubire necondiționat. Așa a ajuns în satul Crainici, Mehedinți, la Biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Când a ajuns acolo biserica avea două scânduri de lemn, bătute în cuie, pentru a bloca intrarea. Totul era în paragină. De jur împrejur, pe ziduri, erau ciuperci. Mormintele erau năpădite de buruieni. Șerpi numeroși mișunau în toate părțile. Totul era jalnic. O sărăcie lucie, și… pustiu.
Comoara inestimabilă, de suflet, era mormântul Sfântului Nil Dorobanțu. Și părintele acesta foarte tânăr s-a înhămat la muncă. A curățat mormintele, le-a redat viața, a consolidat partea de jos a bisericii, a introdus iluminat electric, surse de încălzire, un minim de dotări. Ne-au întâmpinat niște oameni de o omenie rară. Ne-au oferit scaune, ne-au primit ca și cum dintotdeauna am fi fost de-ai locului. Glasul părintelui ne-a pătruns în suflet. L-a sfârșitul slujbei ne-a îmbrățișat. Și noi, ne-am promis să revenim. Ne-a povestit despre cum , într-o monografie a locurilor, exista consemnat modul de funcționare al bisericii, în secolul 18. Despre existența unui sfat al bătrânilor, și faptul că cei care se supărau, din diverse pricini, mergeau în Biserică unde avea loc un fel de mediere, și se împăcau, întotdeauna. Când se termina slujba, se miruiau și ieșeau cu inima ușoară, făcându-și semnul Sfintei Cruci. De aceea cred cu tărie, ca un asemenea loc sfânt trebuie susținut în veșnicie. Cei care aveți posibilitatea, treceți pragul acestei biserici. Nu veți regreta”, a transmis gorjeanca Rodica Sturzu.
