Duminică, 13 aprilie, credincioșii ortodocși sărbătoresc Intrarea Lui Iisus Hristos în Ierusalim. Sărbătoarea este cunoscută și drept Floriile sau Duminica Stâlpărilor.
Floriile deschid Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, așa cum mai este aceasta cunoscută în popor. În această săptămână, seară de seară, în biserici se oficiază Deniile, slujbe prin care credincioșii ortodocși îl petrec pe Iisus Hristos pe drumul Crucii. Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr din Betania, când Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr la 4 zile după moarte. În cinstea acestei minuni săvârșite, Mântuitorul a fost întâmpinat la porțile cetății Ierusalimului cu ramuri de finic. Oamenii își aruncau hainele pentru ca Iisus să pășească pe ele și toți cei prezenți strigau „Osana!”. Mântuitorul a intrat în Ierusalim pe mânzul asinei, dând o lecție de smerenie tuturor celor prezenți.
Unul dintre cele mai interesante obiceiuri de Florii constă în aflarea ursitei. În această zi de sărbătoare, fetele tinere aveau prilejul de a afla dacă se vor căsători curând. În trecut, creștinii ortodocși purtau mărțișorul de la 1 martie până în Duminica Floriilor, când se lega de crenguța unui pom înflorit. Acum, însă, acest obicei nu mai este respectat. Tot în Duminica Intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, fetele tinere obișnuiau să-și scoată zestrea la aerisit.
În Transilvania și în Banat, înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim, fetele nemăritate așază o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit. Ulterior, aceste obiecte erau folosite pentru a face diverse farmece aducătoare de noroc, dragoste și sănătate. În alte zone ale țării, în trecut, fetele fierbeau busuioc în apă, iar apoi se spălau pe păr cu fiertura rezultată pentru a avea o podoabă capilară frumoasă și strălucitoare. Restul de fiertură se toarnă la rădăcina unui pom pentru a atrage toate privirile băieților.
În duminica Intrării lui Iisus Hristos în Ierusalim, creștinii obișnuiesc să meargă la biserică, unde se celebrează Sfânta Liturghie și se sfințesc ramuri de salcie. Odată întorși acasă cu ramurile de salcie, împodobesc icoanele, ușile și ferestrele gospodăriilor.
Ramurile sfințite sunt păstrate pentru tot restul anului, crezându-se că au puterea de a tămădui bolile. În zonele rurale, se obișnuiește ca ramurile sfințite să fie înfipte în straturile proaspăt semănate, să fie puse în ieslea animalelor sau pe mormintele celor decedați din familie.
