Elena Bădescu are 25 de ani și a copilărit în comuna Plopșoru din Gorj. Tânăra este studentă în ultimul an la medicină, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Victor Babeș” din Timișoara și își urmează visul de a deveni medic încă din copilărie.
„Încă de mică aspiram la o carieră în medicină. Probabil și faptul că în familia mea exista deja un medic, verișoara mea, m-a făcut și mai tare să îmi doresc să devin și eu unul. M-a impresionat faptul că deși este dificil să lucrezi cu viața unui om, că până la urmă despre asta este vorba, simplul gând că reușești să faci pe cineva bine, m-a determinat să aleg această cale”, spune Elena.
De-a lungul anilor de studiu, Elena a întâmpinat numeroase provocări, printre care examenele solicitante care impuneau acumularea unui volum mare de cunoștințe într-un timp scurt. Cu toate acestea, pasiunea și curiozitatea pentru interacțiunea cu pacienții au determinat-o să participe la un stagiu de voluntariat în cadrul Unității de Primiri Urgențe din Timișoara, experiență care i-a confirmat alegerea carierei.
Elena nu și-a stabilit încă o specializare preferată, însă arată un interes deosebit pentru gastroenterologie, nefrologie și diabetologie, considerând că aceste domenii îi permit o interacțiune directă și frecventă cu pacienții. „Personal, consider că interacțiunea dintre mine și pacienți este mai mare aici. Este dificil să aleg o specializare. Ce pot spune este că îmi doresc să fiu stăpână pe specializarea mea și pe cunoștințele dobândite de-a lungul acestui drum. De asemenea, vreau să fiu în permanență la curent cu tot ce este nou în medicină, să țin pasul cu evoluția rapidă a lucrurilor, pentru a putea ajuta cât mai mulți oameni. Vreau să știu ce fac, iar cetățenii să vină la mine cu încredere.
Îmi doresc ca setea de cunoaștere pe care o am astăzi să nu mă părăsească niciodată. Vreau să învăț cât mai mult, să mă dedic trup și suflet acestui proces și să ajung, în viitor, medicul la care oamenii apelează cu încredere”, explică ea.
O amintire din primul an de facultate, în timpul voluntariatului, i-a rămas întipărită în minte: întâlnirea cu un vârstnic optimist, care, deși își pierduse vederea, avea o atitudine pozitivă și respect pentru personalul medical. „El mi-a demonstrat că atitudinea noastră este cea care stabilește cât de gravă, sau cât de puțin gravă, poate fi o situație. Dacă acel bătrân găsea motive să zâmbească, poate că nici noi nu avem de ce să ne plângem”, reflectează Elena.
Pentru viitorii studenți la medicină, Elena are un sfat clar: să se bucure de cei șase ani de studii și să se implice în activități de voluntariat, esențiale pentru dezvoltarea personală. „Trebuie, mai întâi de toate, să îți dorești să ajuți, să empatizezi cu omul din fața ta, să îl asculți, să îi înțelegi suferința, pentru ca mai apoi să poți face ceva în privința asta”, concluzionează Elena.
Aceasta este povestea unei tinere din Gorj care, prin pasiune și determinare, se pregătește să devină medicul la care pacienții vor apela cu încredere.
