Gabriel Dumitrescu a fost profesor de geografie la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, iar ieri întreaga comunitate a aflat cu tristețe că s-a stins din viață, anunță site-ul seintamplainvalcea.ro.
Zeci de mesaje continuă să curgă pe rețelele sociale, semn că moștenirea sa umană și profesională va rămâne vie pentru totdeauna.
„Cele mai frumoase ore de geografie, cele mai tari lecții, cel mai tare profesor! Dumnezeu să te aibă în pază! Îți mulțumesc domn’ profesor Gabriel Dumitrescu, datorită ție și sfaturilor tale urmez azi meseria de inginer topo! Sper ca acolo sus, unde e acum, să rămână la fel de vesel și liniștit!” – a scris Vlad Murgu, fost elev al profesorului.
Pentru mulți dintre elevii săi, profesorul Dumitrescu a fost mai mult decât un dascăl. A fost mentor, sprijin moral și prieten sincer.
„Vestea pe care tocmai am auzit-o mi-a sfâșiat inima la propriu… Dumnezeu să-l odihnească în pace și odihnă veșnică, domn’ profesor! Nu vă vom uita niciodată!” – a scris Maria Cîrciu.
Sub numele de alint „Dumi”, a fost cunoscut de generații de liceeni pentru stilul său aparte de a preda și de a se apropia de elevi.
„Astăzi ne luăm rămas-bun de la Gabriel Dumitrescu sau Dumi, așa cum îl știam noi, elevii săi. Ne-a învățat geografie cu suflet, ne-a făcut să râdem când aveam cea mai mare nevoie și a transformat fiecare oră într-un moment de bucurie, întotdeauna așteptam ora sa… A plecat mult prea devreme, dar amintirea lui va rămâne mereu vie în inimile noastre. Drum lin, Dumi. Ne va fi dor de tine!!!“ – a scris Roșca Natalia.
Ultima generație care a avut norocul să-l aibă la catedră și-a luat adio cu ochii în lacrimi:
„Astăzi ne luăm rămas-bun nu doar de la un dascăl, ci de la un om care a lăsat urme adânci în inimile noastre. Am avut onoarea să fim ultima lui generație. Un privilegiu pe care îl prețuim și acum, cu ochii înlăcrimați. Lecțiile lui vor rămâne cu noi nu doar în cunoștințele dobândite, ci și în valorile și încurajările pe care ni le-a oferit mereu. S-a stins un profesor, dar a rămas vie o amintire, aceea a unui om care a pus suflet în tot ce a făcut. Nu îl vom uita niciodată. Vă mulțumim, domnule profesor. Drum lin printre stele. Ultima generație, a XII-a D” – Amalia Danciu.
