De ce sunt morții îngropați la doi metri sub pământ. Puțini știu de ce este obligatorie această regulă

Cu toții am trecut, cel puțin o dată în viață, prin clipele extrem de grele în care am pierdut pe cineva. În România, conform religiei, morții sunt înhumați, mai exact trupul este îngropat la o anumită adâncime sub pământ.

La nivel mondial, fiecare civilizație și cultură are anumite tradiții după care își îngroapă morții. În lumea creștină, modalitatea cel mai des întâlnită este înhumarea. Aceasta presupune îngroparea cadavrului la o anumită adâncime sub pământ pentru ca acesta să se descompună sub acțiunea reacțiilor chimice fără a fi atins de animale sau alți factori.

Este cunoscut în popor faptul că persoanele decedate sunt îngropate la o adâncime de doi metri. Dar v-ați întrebat vreodată de ce se întâmplă acest lucru? De ce e obligatorie și de când datează această tradiție în lumea creștină?

Se pare că obiceiul are originea undeva în a două jumătate a secolului al XVII-lea. În vocabularul limbii engleze există o expresie ”six feet under” (6 picioare sub). Prin pronunțarea ei, interlocutorul înțelege clar că este vorba de înmormântare sau de un deces.

Un eveniment strâns legat de acest obicei al înmormântării s-a petrecut tocmai în anul 1655. Atunci, întreaga Anglie a fost lovită de o epidemie cumplită de ciumă. În acele vremuri, cea mai mare teamă a oamenilor era răspândirea bolii.

Dată fiind situația, primarul Londrei de la acea vreme a emis un decret special conform căruia persoanele decedate trebuiau îngropate la 6 picioare sub pământ, circa la 2 metri sub pământ. Voia astfel să evite răspândirea infecției, scrie site-ul Todayifoundout.com.

Ca în cazul oricărei legi, și această decizie a avut contestatari. Întrucât infecția era răspândită în principal de către insecte și abia apoi de cadavre, mulți au pus la îndoială măsura. În ciuda obiecțiilor, standardul pentru îngroparea morților a rămas valabil până în zilele noastre.