News
Cunoscut medic chirurg confesiune emoționantă, după 10 ani: “Cea mai dureroasă decizie din viața mea”
La exact 10 ani de la momentul care i-a schimbat radical viața profesională, reputatul chirurg Dr. Dragoș Zamfirescu, medic primar în Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructiv, a făcut o confesiune publică despre decizia sa de a demisiona de la UMF Carol Davila și despre plecarea sa forțată din Spitalul Floreasca. Într-o postare sinceră și emoționantă pe contul său oficial, medicul a vorbit despre presiunile și frământările care l-au condus spre această schimbare dureroasă.
Dr. Zamfirescu a dezvăluit că, deși a ales să rămână medic în cadrul Spitalului Floreasca după demisia de la UMF, spitalul a decis să-i încheie contractul de muncă. După doi ani de luptă juridică, Curtea de Apel București i-a dat câștig de cauză, confirmând că decizia spitalului i-a afectat imaginea profesională și relațiile cu pacienții.
„ CONFESIUNE LA 10 ANI DUPĂ CEA MAI DUREROASĂ DECIZIE DIN VIAȚA MEA.
În urmă cu exact 10 ani, a trebuit să iau o decizie extrem de importantă pentru viața mea, pentru cariera mea medicală și cea universitară. Doar câțiva prieteni și apropiați cunosc, însă, tot contextul acelor zile și știu cât de dureroasă a fost acea decizie și perioada de după ea.
Nu aș fi povestit despre acest episod din viața mea dacă nu aș fi constatat, cu mare frustrare, cât de mulți dintre colegii mei nu cunosc adevărul și cred că am plecat de la Spitalul Floreasca în privat, adică „la mai bine și la mai ușor”.
Cum subiectul nu va mai însemna nimic semnificativ peste câțiva ani nici pentru mine, nici pentru alții, am decis să folosesc acest moment pentru o confesiune scurtă și cât mai obiectivă posibil.
Așadar, în perioada dintre Crăciun și ultimele zile ale anului 2014, după două luni de presiuni externe, analize și frământări interne, am luat decizia de a demisiona de la UMF Carol Davila. Părintele meu hipocratic decisese că trebuie să o iau pe alt drum, propunându-mi o avansare pe linie universitară în altă clinică din București. Nu intru în detalii, dar pe scurt, tot contextul era inacceptabil pentru mine. În consecință, am decis să renunț la cariera universitară și să rămân doar medic în Spitalul Floreasca (devenisem cadru universitar fiind deja angajatul spitalului). Din păcate, după foarte puțin timp, „spitalul” a luat decizia să mă dea afară!
După fix 2 ani, pe 22 decembrie 2016, Curtea de Apel București a decis definitiv: ”Prin această conduită culpabilă, apelantul (SCUB – Spitalul Clinic de Urgențe București) a adus atingere imaginii personale și profesionale (…) , l-a pus pe contestator într-o situație delicată atât în rândul pacienților, cât și în rândul colegilor, a fost pus în poziția de a nu-și putea exercita profesia în cadrul Spitalului Floreasca, fără a putea explica în vreun fel pacienților și/sau colegilor care sunt motivele pentru care a ajuns într-o astfel de situație”.
Vreau să subliniez că niciodată nu mă gândisem, până atunci, să plec din Floreasca pentru a activa doar în privat. Dimpotrivă, viața agitată din Spitalul de Urgență, colegii, pacienții și cazurile chirurgicale numeroase și provocatoare erau lucrurile care îmi plăceau cel mai mult.
Pentru multe luni, în fiecare seară când mă opream, în drum spre casă, la semaforul de lângă Spital, mi se strângea inima de durere. Până într-o seară când, întorcând privirea din nou spre spital, nu am mai simțit nimic! Am înțeles atunci că m-am vindecat.
Din fericire, evoluția carierei mele a fost una pozitivă. Neavând altă alternativă, mi-am concentrat toată energia și experiența pe activitatea mea în Clinica Zetta. Clinica apăruse cu un an înainte și, împreună cu alți trei colegi de la Floreasca, operam acolo după programul de la spital. Pe atunci, munca la ceea ce avea să devină mai târziu Spitalul Zetta nu-mi ocupa prea mult timp, pentru că nu eram deloc focusat pe acest lucru, dar este clar că având această opțiune după plecarea de la Floreasca, nu am fost pus în fața unei situații disperate din punct de vedere profesional.
Până la urmă, schimbarea dureroasă de direcție de acum 10 ani m-a adus în poziția actuală, cea în care fac ceea ce îmi place, în condițiile cele mai bune. Operez în, probabil, cea mai mare clinică de Chirurgie Plastică din România, locul unde se fac anual 3000 de operații (2250 cu anestezie generală), multe dintre ele de mare complexitate și, mai important, cu o rată de satisfacție a pacienților asemănătoare centrelor de referință internaționale.
Vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi citit această confesiune. Eu, personal, mi-am luat o mare piatră de pe inimă.
Toate cele bune și vă doresc un an excelent”, a scris medicul pe pagina sa de socializare.
