Cunoscuta blondă originară din Târgu Jiu, Silvia Popescu, devenită cunoscută în Romania imediat după participarea sa la show-ul “Bravo, ai stil”, dar și datorită stilului său excentrica a transmis un mesaj amplu și profund pe rețelele de socializare după inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului din București, eveniment istoric la care au participat Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de un impresionant sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi.
Silvia Popescu, devenită în ultimii ani o prezență vocală în mediul online prin luările sale de poziție ferme, a vorbit despre semnificația spirituală și istorică a edificiului simbol al României. Într-o postare care a stârnit numeroase reacții, aceasta a scris:
”Imensitate – un cuvânt care descrie perfect zidurile, coloanele, cupola, nu?!
Poți spune uriaș, colosal, vast, impunător.
Dar a avea dimensiunea unui asemenea crez e cu totul altceva.
Aici nu e vorba doar despre piatră, beton și aur.
E vorba despre credința care rezistă secolelor, despre idealul unui popor care și-a ridicat nu doar o catedrală, ci o mărturie.
Dacă în 1881 Mihai Eminescu evoca o Catedrala a Mântuirii Neamului, dacă în 1884 Regele Carol I promulga Legea 1750 pentru ridicarea unei catedrale ortodoxe la București, iar în 1920 Regele Ferdinand I rostea cuvântul „suntem datori să ridicăm Biserica Mântuirii”, apoi Mitropolitul Miron Cristea relua ideea după Marea Unire, atunci ceea ce s-a împlinit astăzi nu este altceva decât o binecuvântare a istoriei și o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru răbdarea, credința și continuitatea unui neam care nu și-a uitat nici idealurile, nici cerul.
Catedrala nu ne cheamă la spectacol, ci la rugăciune.
Intotdeauna simt lipsa culturii mele istorice și literare în sensul cel mai strict al cuvântului și de aceea mă întind cât îmi e materia(lul), dar nu pot să mă abțin când, deși era de așteptat, văd pe câte unii care s-au trezit din nou – „conștiințele” din online, acelea care își fac cruce și aceea strâmbă, doar când se încarcă telefonul, în fine…, care se plâng că această Catedrală e construită din bani publici, de parcă banii ar fi mai curați când se duc pe festivaluri inutile, concerte în pijama și proiecte pseudo-culturale. Ironia este că aceste lecții de morală vin tocmai de la oameni care ar trebui să tacă cel mai mult pentru că, în fața unor astfel de momente, tăcerea ar fi nu doar de aur, ci de igienă morală.
Fix faptul că de astăzi avem Catedrala Neamului nu este un act de vanitate, ci unul de continuitate.
Dincolo de piatră și cupola sa, Catedrala devine un reper al demnității spirituale și o afirmare a identității noastre colective – dovada că, uneori, credința se ridică și în ziduri, nu doar în suflet”.
