Un ambulanțier din cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Gorj, Antonio Zorzon, reacționează dur după incidentul șocant din județul Cluj, unde un echipaj medical aflat în misiune a fost atacat cu bâte, topoare și pietre, pe fondul unor informații false răspândite pe TikTok despre o presupusă „ambulanță neagră care fură copii”. Șoferul autosanitarei a fost rănit la ochi și a ajuns pe masa de operație.
Cazul din localitatea Recea-Cristur a stârnit revoltă în rândul salvatorilor din întreaga țară. Echipajul fusese trimis pentru a prelua un pacient, iar după intervenție, în timp ce se îndrepta spre spitalul din Dej, ambulanța a fost blocată de mai multe persoane. Agresorii au lovit autosanitara, au folosit bâte și topoare și au aruncat cu o piatră, care a spart geamul și l-a rănit pe ambulanțier. Acesta a suferit un traumatism ocular și a fost operat.
În acest context, Antonio Zorzon, ambulanțier la SAJ Gorj, a transmis un mesaj amplu în care vorbește despre realitatea din spatele uniformei de salvator și despre sacrificiile pe care le fac oamenii care lucrează în urgență.
„Cum este posibil ca o ambulanță cu medic să fie atacată cu bolovani și lovită cu bâte pentru că unii oameni au crezut că este «ambulanța neagră care fură copii»?”
Ambulanțierul spune că, înainte ca oamenii să judece un echipaj pentru că a făcut o scurtă oprire sau pentru că o ambulanță întârzie, ar trebui să înțeleagă presiunea uriașă sub care lucrează personalul medical de urgență.
„Poate că, înainte să judecăm, ar trebui să încercăm să înțelegem ce înseamnă, de fapt, să lucrezi în urgență”, transmite acesta.
Și descrie o meserie în care salvatorii lucrează indiferent de vreme, intră în locuințe cu condiții extrem de dificile, sunt expuși la boli contagioase și riscuri biologice, participă la resuscitări care pot dura zeci de minute și ridică pacienți din spații greu accesibile.
Uneori ajung la oameni decedați de mai multe zile sau chiar săptămâni. Văd imagini și trec prin situații care pot lăsa urme psihice, însă, spune ambulanțierul, nu există întotdeauna timp pentru a te opri și a-ți reveni.
Dispeceratul sună din nou.
Mai este un pacient.
Și încă unul.
Și încă unul.
„Nu suntem roboți”
Antonio Zorîn atrage atenția și asupra unei realități despre care, spune el, se vorbește prea puțin: salvatorii sunt oameni.
Au familii, copii, părinți, oboseală și probleme personale. Lucrează nopți, weekenduri și sărbători și, uneori, rămân peste program pentru că există în continuare pacienți care au nevoie de ajutor.
„Și noi avem nevoie să mâncăm. Și noi avem nevoie să bem apă. Și noi avem nevoie de câteva minute să ne tragem sufletul. Nu pentru că nu ne pasă. Ci pentru că suntem oameni și avem nevoie să ne recuperăm puterile pentru a putea continua să avem grijă de alți oameni”, transmite ambulanțierul din Gorj.
Acesta vorbește și despre numărul mare de solicitări și despre faptul că nu întotdeauna întârzierea unei ambulanțe este vina echipajului.
„Când cazul este transmis echipajului, noi plecăm. Facem tot posibilul să ajungem cât mai repede. Dar sunt din ce în ce mai puține echipaje și din ce în ce mai multe solicitări”, explică Antonio Zorzon.
Potrivit acestuia, există ture în care se parcurg zeci sau chiar sute de kilometri, iar cazurile se succed fără pauză. În același timp, unele solicitări nu reprezintă urgențe reale, ceea ce înseamnă că un echipaj poate fi indisponibil exact în momentul în care un alt pacient are nevoie de intervenție.
„Nu cerem statui. Nu cerem aplauze. Cerem respect.”
Mesajul ambulanțierului din Gorj devine și mai puternic atunci când vorbește despre ceea ce înseamnă să fii salvator după terminarea unei intervenții.
„Și noi avem nevoie de odihnă. Și noi avem nevoie de echipamente corespunzătoare. Și noi avem nevoie să mergem la toaletă. Și noi avem nevoie de suficient personal. Și noi avem nevoie de respect.”
În spatele uniformei, spune el, există un om care poate ajunge acasă epuizat, cu dureri de spate și cu imagini ale unor accidente sau resuscitări pe care nu le poate șterge cu ușurință din memorie.
Iar uneori, după un caz extrem de dificil, nu are timp să proceseze ceea ce tocmai a văzut.
Trebuie să plece la următoarea intervenție.
La final, Antonio Zorîn transmite un apel către oameni:
„Data viitoare când vedeți o ambulanță: faceți-i loc.”
„Data viitoare când vedeți un echipaj oprind câteva minute: nu judecați.”
„Data viitoare când ambulanța întârzie: gândiți-vă că poate, în acel moment, un alt echipaj resuscitează un om.”
Și vine întrebarea care încheie mesajul său:
„PE SALVATORI, CINE ÎI SALVEAZĂ?”
Cazul de la Cluj a readus în atenție și pericolul dezinformării online. Ministerul Afacerilor Interne a transmis că informațiile despre așa-numitele „ambulanțe negre” care ar răpi copii sunt false și că, în România, nu a fost înregistrat niciun caz de ambulanță implicată în răpirea unor persoane. Autoritățile au avertizat că astfel de zvonuri, amplificate inclusiv prin imagini sau videoclipuri modificate cu ajutorul inteligenței artificiale, pot ajunge să pună în pericol chiar oamenii care intervin pentru salvarea vieților.
„Nu loviți ambulanțele. Nu aruncați cu pietre în salvatori. Nu transformați frustrarea față de un sistem imperfect în ură față de oamenii care lucrează în el”, este mesajul ambulanțierului din Gorj.
Iar ultima sa idee spune, poate, totul:
„Pentru că în spatele fiecărei uniforme există un om.”
