Uneori, realitatea și misterul se întâlnesc în cele mai neașteptate momente. Într-un sat liniștit din Gorj, între sunetele clopotului și liniștea serii, o întâmplare tulburătoare a lăsat o familie și un tânăr profund uimiți.
Povestea relatată de o locuitoare din Albeni, prin intermediul paginii de Facebook „Cronici Paranormale”, ne poartă într-o seară de neuitat, când granița dintre viață și moarte părea să se estompeze pentru câteva clipe…
Redăm mai jos întreaga povestire:
„Întâlnire cu moarta – aprox. 2017, Albeni, Gorj
Povestea este spusă de cumnatul meu și s-a întâmplat prietenului lui cel mai bun, undeva prin județul Gorj. Prietenul lui povestea că, în ziua aceea, a tot auzit clopotul bătând, de mai multe ori, parcă fără rost. La început n-a băgat de seamă, dar pe măsură ce timpul trecea și dangătul continua, neliniștea a început să-l roadă.
Către seară, pe când ieșea și el afară, s-a întâlnit chiar cu tanti Maria, o femeie cunoscută în sat, pe care o respectau toți. S-a apropiat de ea, i-a dat „sărut mâna” și, cu glasul puțin mirat, a întrebat-o dacă știe cine a murit, de tot bate clopotul în acea zi. Femeia a zâmbit blând și i-a spus că nu știe pe nimeni să fi murit, că poate e vreo greșeală sau că bate cineva clopotul din joacă. Conversația a avut loc chiar lângă școala din sat, acolo unde sunt montate câteva camere de supraveghere. După câteva vorbe, băiatul a mai salutat-o o dată și și-a văzut de drum, încă puțin tulburat de sunetul clopotului care continua să răsune peste case.
A doua zi, la masă cu părinții, și-a adus aminte de întâmplare și, crezând că poate mama lui știe ceva, a întrebat-o dacă a aflat cine a murit, de tot bătea clopotul cu o seară înainte.
Mama lui a dat din cap că nu știe, dar i-a spus că o sună pe sora ei, să întrebe. A luat telefonul și, după câteva clipe, a întrebat-o pe sora ei ce se întâmplase în sat. Femeia, cu glas liniștit, i-a răspuns: „Tanti Maria, vecina mea, a murit ieri, pe zi.”
În clipa aceea, băiatul – care asculta totul – a încremenit. Fața i s-a albit, a pus paharul pe masă și a spus doar atât: „Nu are cum să fie adevărat… aseară m-am întâlnit cu ea și am stat de vorbă.” Liniștea care s-a așternut în bucătărie a fost apăsătoare. Nimeni nu mai știa ce să spună.
Mai târziu, încă neîncrezător, băiatul s-a dus la primărie și a cerut să vadă înregistrarea camerelor de la școală, de unde știa că trecuse cu o seară înainte.
Pe înregistrare, într-adevăr, se vedea cum el se oprește lângă gard, în locul unde știa că stătuse de vorbă cu tanti Maria. Doar că, în filmare, nu era nicio femeie lângă el. Se vedea clar cum vorbește singur, gesticulează, zâmbește chiar, ca și cum cineva i-ar fi răspuns.
Când a ieșit din primărie, era palid și tăcut. A povestit apoi celor apropiați și toți au rămas uimiți. Mulți spuneau că sufletul bunei femei poate se întorsese pentru o clipă, ca să-și ia rămas-bun. Alții credeau că poate clopotul nu bătuse degeaba, ci chemase satul să fie martor la trecerea ei.
Oricum ar fi, pentru băiat, întâlnirea din seara aceea a rămas o dovadă că uneori granița dintre lumea celor vii și cea a celor plecați este mai subțire decât ne închipuim”.
