Adina Popescu, cadru didactic la o școală din municipiul Târgu-Jiu, a scris o poezie emoționantă în memoria lui Ovidiu Popescu, fost jurnalist și om de cultură, care astăzi a fost condus pe ultimul drum, după ce a trecut la cele veșnice duminică dimineață:
„Ultim Cuvânt pentru Ovidiu Popescu, omul de cultură al Gorjului și cetățean al comunei Lelești:
Se uscă tuile din curte
Plâng de durerea celui viu:
„Of, copăcei cu doruri multe,
De Sfinte Paști, n-o să mai fiu!
Erați ca niște copilițe
Când v-am sădit în bătătură
Nu m-am gândit, pe-atunci, o clipă
Că viața nu-i doar aventură
Și ne-om usca, deopotrivă,
Lăsând în urmă bucuria
Pe toți cei dragi și tot ce-i verde
Cu gândul la copilăria
Când suntem zâmbet și lumină
Sub ocrotirea blândei maici
Și nicio grijă nu ne-ngână,
Nu știm de boală, nici de franci.”
„Noi te-am iubit din prima clipă
Când ne-ai sădit la tine-n curte,
Știam ce visuri te aripă,
Ce taine dragi te vor pătrunde;
Căci ți-ai dorit casă la țară
Moșie largă, solar, pomi,
Nu te vedeai printre betoane
Purtând galoanele de domni…
Însuflețeai orice țăran
Ce soarta îți scotea în cale,
Aveai cuvintele brodate
Cu boemismul dumitale;
Îi luai la târg cu mașina
Și îi serveai, după nevoi
Măsur-ai fost umanității,
Știai, aveai reper, valori. ”
„Îmi va lipsi Leleștiu-acesta
Și curtea mea cu pomi și flori,
Și clopotul plâns în vecernii,
Blândețea dragostei în doi…
Dar mă grăbesc, de-o săptămână
De când se chinuie Hristos,
Căci jertfa lui mi-e pătimire
El va-nvia, eu… oi fi fost…
Mă voi muta chiar de-n-viere,
Căci cerurile sunt deschise
Ierta-mi-ați doruri efemere,
Cuvintele ce n-au fost scrise
Și, pentru toți, când bucuria
Va anima și pe-al beteag
Eu voi fi cel mai liber, Doamne:
Icar și Prometeu, în prag,
Într-un *Hristos a înviat!*
Toți să mă pomeniți cu drag!”
